Protejat: Trăind în Africa

octombrie 29, 2023ianuarie 6, 2024Publicat în Experiențe de viața, Homeschooling, One-parent story - The tribe, Privat, TanzaniaEtichetat Africa, Copii, Educatie, Maasai, Tanzania, Unschooling, Worldschooling

Protejat: Cum învată un unschooler

octombrie 18, 2023octombrie 19, 2023Publicat în Homeschooling, One-parent story - The tribe, PrivatEtichetat Copii, Educatie, Homeschooling, Kids, Unschooling, Worldschooling

One-parent story – The tribe

octombrie 15, 2023ianuarie 6, 2024Publicat în PrivatEtichetat abonament, Calatorie, Educatie, Follow your dream, group, Homeschooling, Kids, Parinte unic, Single parent, Unschooling, Worldschooling

Moshi, Tanzania

mai 3, 2022octombrie 10, 2023Publicat în TanzaniaEtichetat Africa, Autentic, Calatorie, Educatie, Homeschooling, Kilimanjaro, Low cost, Moshi, Tanzania, Unschooling, WorldschoolingLasă un comentariu

Moshi este un orășel mic și extraordinar de prietenos (cu o populație de aprox. 200.000 locuitori) aflat în nordul Tanzaniei, aproape de granița cu Kenya. Se află la o altitudine de 900m, la poalele muntelui Kilimanjaro 🗻 (cel mai înalt munte al Africii), cu locuitori super prietenoși și săritori, unde eleganța e la ea acasă👗. Aici (defapt peste tot în Tanzania) nimeni nu se grăbește, toate sunt pole-pole (încet-încet), iar viața e hakuna matata (fără probleme) 🙂.

Vremea

Moshi se află la o distanță de doar 370 km de ecuator și are un climat tropical (umed si uscat), dar din cauza altitudinii are temperaturi mai moderate decât zonele vecine (acum să nu credeți că ar fi tocmai răcoare 😀, de exemplu momentan sunt 32°C 🥵) .

Nu mă întrebați despre anotimpurile de aici, mă depășește complet 😀, tot ce am putut înțelege este că sunt două anotimpuri uscate și două ploioase, în principiu toate sunt calde – nici nu putea fi altfel atât de aproape de ecuator -, dar mai există și un mini-anotimp rece (dada, pe ăsta l-am prins, chiar există, am fost nevoiți să îmbrăcăm ceva cu mânecă lungă de vreo două ori, iar localnicii si-au scos gecile de iarnă… 🧥🧤🧣😀).

Anotimpurile ploioase sunt aproximativ în lunile aprilie-mai (aceasta este mai intensă, se numeste masika) respectiv sfârșit de octombrie-noiembrie (mai puțin intens, vuli), dar din experiența mea se poate trăi liniștit cu ele. Probabil în safari și drumeții pot fi deranjante (în special în luna aprilie), dar în vizitarea orașelor nicidecum. Sunt un fel de primăvară/toamnă puțin mai ploioasă, dar călduroasă.

Cum ajungem acolo?

Cel mai apropiat aerorport internațional este Kilimanjaro Airport, aflat la 32 km de Moshi.

Dacă vă aflați deja în Tanzania, puteți ateriza și pe aeroportul din Arusha (aflat la 81 km de Moshi), sau puteți alege să călătoriți cu autobuzul sau chiar și cu trenul.

Ce putem face în Moshi?

Ce putem vedea (interesant) în acest orășel fermecător? Ia să vedem… În primul și în primul rând avem aici

Muntele Kilimanjaro

ridicându-se maiestuos deasupra localității 🗻. Nu îl putem vedea tot timpul, și nu din orice punct al orașului (dar, ca norocul 🍀, se vede tocmai din curtea noastră 😉), ca orice vulcan care se respectă, se ascunde după o perdea de nori în majoritatea timpului ☁️🌫️

Să vă mai zic despre el?

„Asezarea geografica a masivului Kilimanjaro este la 340 km sud de ecuator, la granita dintre Tanzania și Kenia. Este de origine vulcanică și din el face parte cel mai inalt varf al Africii, Uhuru Peak, cu 5.895 m.

Cu toate că se afla situat intr-o regiune tropical-ecuatoriala, una din cele mai calde regiuni de pe glob, datorita altitudinii ridicate pe varful muntelui exista zapada permanenta.

Datorita pozitionarii ansamblului montan la limita de coliziune a placilor tectonice africane si a celei numita placa tectonica a Somaliei (placa de est), exista o posibilitate permanentă de eruptie vulcanica. De asemenea, prin ciocnirea acestor doua placi, in urma cu milioane de ani, s-a format Marele Rift al Africii, care ar putea deveni, conform unor estimari geologice, un nou ocean.”

Iar acum vă voi prezenta doar partea suficient de autentică a orașului, locurile unde chiar puteți simți că sunteți în Africa 🌍

Unele propuneri vor fi chiar ciudate 😁, dar trebuie să aveți încredere în judecata mea 😉.

De exemplu, dacă nu ați văzut-o la sosire, atunci trebuie să vizitați neaparat

Statia de autobuz

Pentru că aici și în

Piata centrala

puteți simți cel mai bine pulsul orașului… 😊

După aceste experiențe cu siguranță veți simți nevoia de puțină liniște, iar locul ideal pentru relaxare este

Uhuru Park

O cafea gustoasă ☕ puteți savura la

Union Caffe,

o cafenea parcă uitată aici din vremurile coloniale:

Sau pe oricare dintre rooftop-urile hotelurilor, de unde aveți o panoramă extraordinară:

Iar dacă simțiți că în

Centrul orasului

este prea multă civilizație pentru a vă simți în Africa, puteți face o plimbare în

Cartierul Njoro

Puteți participa chiar și la un

Mini curs de pictură Africana

dacă doriți

Despre împrejurimi vă voi povesti data viitoare, pentru că sunt multe posibilități extraordinare, începând de la excursii de o zi până la escaladarea muntelui Kilimanjaro, un safari în una din Parcurile Naționale sau o vizită în satul maasai. Dar pentru toate astea va trebui să colaborăm cu o agenție turistică sau cel puțin un ghid autorizat, iar eu – bineînțeles – îl recomand cu mare drag pe Kipe și firma sa: Kipe Adventure.

Iar în postarea Tanzania (o găsiți în „Meniu”) puteți afla mai multe despre planurile noastre de viitor și cum putem face să ne vedem pe-aici… 😉

P.S.: Oh, și mai avem ceva drăguț aici:

Rau Forest

O pădure fermecată, aflată chiar la marginea orașului, unde locuiesc maimuțele „Black and white Colobus monkey” (că habar nu am care este denumirea lor în limba română 🙈).

Bineînțeles că și pentru asta ne trebuie un ghid, dar i-am găsit pe ei: Rau Eco and Cultural Turism, par să aibă programe interesante.

🔸🔸🔸🔸🔸🔸🔸

Dacă considerați că vă este util conținutul acestui blog (sau dacă pur și simplu vă suntem dragi ❤️, sau… poate găsiți voi vreun motiv) și simțiți că ați dori să oferiți ceva în schimbul valorii primite, accept cu bucurie orice sponzorizare 🤗🌹.

Make a one-time donation

Make a monthly donation

Make a yearly donation

Alege o sumă

$5.00

$15.00

$100.00

$5.00

$15.00

$100.00

$5.00

$15.00

$100.00

Sau introdu o sumă personalizată

Your contribution is appreciated.

Donate Donate monthly Donate yearly

Tanzania, Africa: satul maasai

martie 17, 2022februarie 18, 2024Publicat în TanzaniaEtichetat Africa, Calatorie, Copii, Culturalocala, Educatie, Homeschooling, Maasai, Maasaivillage, Tanzania, Unschooling, Worldschooling3 comentarii

După cum probabil știti, zilele trecute am vizitat, împreună cu prietenul nostru, Kipe, satul lui natal… Am știut că va fi ceva deosebit, dar nu m-am așteptat să fiu atât de profund impresionată… ❤️

Nici nu știu de unde să încep.

Am ajuns într-un apus incredibil, în mijlocul pustietății (la propriu, nici drum nu există, am mers cu motocicleta… ), în interiorul parcului național Tarangire. În depărtare strălucea lacul Manyara. Familia ne astepta cu sufletul la gură și cu brațele deschise. Oameni calzi si primitori, cum nu am mai întâlnit vreodată ❤️.

Kipe ne-a cedat „apartamentul” lui, o căsuță mică, în care nu încape altceva decât patul tradițional acoperit cu piele de vacă.

Ah, și acum știu despre ce am să vă vorbesc prima dată 💡: despre organizarea familiei, a spațiilor de locuit și a comunității, inclusiv modul de construire a caselor 🏘️.

Satele lor nu arată nici pe departe ca ale noastre. Familiile locuiesc în asa numitele „boma”, la distanțe considerabile unii față de alții.

Familia lui Kipe este compusă din tatăl lui (care este șeful de trib al întregii regiuni), cele două soții ale acestuia și copii lor, iar spațiul lor de locuit este organizat în felul următor: în mijloc se află țarcul animalelor (capre si vaci), iar în jurul lui se află casele, construite în cerc. Cea mai mare, rectangulară, este al tatălui, iar cele mai mici, rotunde, sunt ale femeilor si copiilor. Băieții, după circumcizie (între vârsta de 15-20 ani) se mută în căsuțe separate.

Toate casele sunt construite de femei, din materiale naturale: diferite tipuri de lemn, pământ din mușuroiul termitelor, excremente și urină de de vacă, apă și iarbă.

Curent electric nu este, iar despre apă cred că știți deja…💧

Dar între casele acestea mici, tradiționale, domnește așa o atmosferă de pace, armonie și unire cu natura, cum nu am mai simțit niciodată 🧘‍♀️🍃

Căsuța noastră (al lui Kipe, defapt… 🙂), casa mamei și ceaiul de seară… 🍵🏡

După sosire Kipe ne-a prezentat căsuța. Ne-am înțeles că o vom ocupa pe al lui – unde era un pat tradițional, construit din același material cu casa, acoperit cu o piele de vacă – iar dacă ni se va părea incomod, pentru a doua noapte putem să ne mutăm în casa fratelui său, unde era un pat normal, cu saltea.

Cu toate că nu a vrut să ne dea nici măcar o pernă 🙈, pentru că zicea că ei nu folosesc așa ceva și a insistat să încercăm si noi 😁, iar patul era cam tare și puțin rece la început (nici cearceaf nu exista, bineînțeles) – ca să nu mai vorbim de faptul că aveam impresia că mai locuiau și niste furnici acolo, cu noi 🐜 (plus viespii care își făceau cuib în căsuță, despre care Kipe a zis că e ok, sunt prietenoși 🙈) -, am hotărât că vom petrece și a doua noapte acolo.

În căsuță nu mai exista nici un alt mobilier, doar o bancă (nici nu ar fi încăput altceva).

Seara am fost invitați la un ceai în casa mamei sale. Ea este prima soție al tatălui său, iar casa ei este a doua ca mărime, dar chiar si așa e foarte mică în comparație cu obiceiurile noastre. Cam cât bucătăria mea… În interiorul casei se află locul de gătit și locurile de dormit: un pat pentru copii si unul pentru ea, despărțite mai mult simbolic.

Mama este o femeie extraordinară ❤️, zâmbitoare și caldă, cu care ne-am înțeles perfect, chiar dacă nu vorbeam aceeași limbă (nimeni nu vorbea engleză, doar Kipe).

Când am intrat în casa ei, prima impresie a fost ciudată: era fum și întuneric… Dar după ce ne-am așezat și ochii noștrii s-au obișnuit cu lumina slabă care provenea de la focul făcut cu lemne la marginea camerei, și nici fumul nu ne mai deranja așa tare, ne-a cuprins atmosfera aceea de nedescris: un sentiment incredibil de familiaritate, siguranță, căldură si bine… ❤️. Era acolo mare parte a familiei: copii, adulți, noi… Ceaiul a fost extraordinar, făcut din plante medicinale și lapte. Se auzea zumzetul focului, înghițiturile copiilor, iar Kipe ne povestea despre calabash, un recipient din piele, ornat cu mărgele, o adevărată operă de artă, folosit la păstrarea laptelui sau al sângelui de vacă, pe care îl beau cu ocazia anumitor ceremonii…

A fost o seară ca în povești… ✨

⛺🍵🔥✨🌙❤️

*lângă fotografii găsiți și explicații (din păcate poze din casa mamei nu am, a fost imposibil să le fac… )

Dimineața, după ce m-am spălat pe dinți si față cu toți copii din boma după mine 🙈, și am băut ceaiul de dimineață cu bunica (mama tatălui, care a venit special ca să mă întâlnească pe mine ❤️) și cu toti cei care s-au adunat în casuța noastră minusculă, am pornit să vizităm școala… 🏫

Cadourile au fost alese la recomandarea lui Kipe: trei mingi, o cutie de jucării umplute cu ciocolată și …semințe de porumb🌽. Pentru plantat. Da. Astfel copii vor avea o masă pe zi tot anul 🥣. Nu știu ce ziceți voi, dar eu apreciez enorm gândirea asta super practică a lui Kipe.

Despre școală, proiect și tot progresul extraordinar pe care l-a făcut Kipe în ultima perioadă (mulțumită, parțial, donatiilor voastre ❤️) v-am povestit de multe ori. Cei care, printr-o minune, au ratat, găsesc postarea aici.

Acum am să vă povestesc despre copii.

Copii din Africa, în general, sunt mult mai linistiți, senini, zâmbitori și (da… 🤷‍♀️) bine crescuți decât ai noștii, iar cei de la școala lui Kipe (ca și cei din familia lui) par a fi chiar mai domoli. Nu se împing, nu fac gălăgie, nu încearcă să iasă în evidență, dar sunt extrem de curioși si prietenoși, e o adevărată plăcere să te aflii în jurul lor. S-au prezentat, mi-au cântat, am numărat, am jucat fotbal… Majoritatea cred că nu au mai văzut o minge, nu prea știau ce e de făcut cu ea ⚽, dar au învățat repede ❤️.

Orele au trecut neobservate, iar la prânz au plecat toți către case, pentru că programul privind masa zilnică din păcate este sistat momentan, până la rezolvarea problemei privind apa potabilă…💧🙁

Calitatea educației din Tanzania este cu mult sub nivelul Europei, nevorbind de faptul că multe familii nu îsi permit „educația gratuită” și astfel copii rămân doar cu câteva clase. Tocmai asta e problema pe care încearcă să o rezolve Kipe prin proiectul său: să ofere o educație de bază copiilor al căror familii nu îsi permit asta, iar mai tărziu să le ofere sprijin material pentru a-și putea continua studiile. Educația este singura poartă prin care se poate evada din sărăcie.

Chiar dacă Kipe face tot ce îi stă în putere (și chiar luptă din răsputeri, ăsta e motivul pentru care îl ajut cu așa mare plăcere), mai au nevoie de atât de multe!

📝 – voi vedeți cum arată „sala de clasă”? (vă mai arăt mâine niste poze, făcute după ploaie… ) Trebuie neaparat îmbunătățită…
📝 – chiar dacă construcția toaletelor a fost începută, deocamdată nu sunt suficienti bani pentru a o putea termina (este o cerință pentru ca școala să primească acreditarea necesară)
📝 – tot pentru acreditare este nevoie de o încăpere pentru odihnă (pentru copii) si o „sală profesorală”
📝 – și încă nici nu am vorbit despre materiale educaționale, jucării, salariul învățătorului, masa copiilor…

Deci orice ajutor este absolut binevenit.

Dacă simtiti că ați vrea să susțineți acest proiect minunat (nici o sumă nu este prea mică 🙂), puteți dona pe pagina de fundraising, dar a la fel de bine puteți să o faceți și în contul meu (astfel scăpăm de taxa de 12% și termenul de așteptare de 30 zile de la GoGetFunding 🙄), banii vor ajunge integral acolo unde trebuie 🙂. Doar să specificați exact pentru ce îi trimiteți.

Conturile mele:
💳 Revolut sau +40 729 333615
💳 PayPal
💳 ING – vi-l trimit la cerere, prin mesaj privat😉

WALKING SAFARI

Atât de multe s-au întâmplat în cele două zile petrecute în satul maasai, încât îmi ia o săptămână să vă povestesc… 🙈

După vizita de la școală am luat masa… Iar aici ne și împotmolim din nou, pentru că trebuie să detaliez… 🤷‍♀️

În primul rând trebuie știut că Aron e cel mai mofturos copil pe care l-ați văzut vreodată. Până acum nu am putut gusta aproape nici o specialitate locală, nu doar aici, ci nicăieri în lume, pentru că mai mult ca sigur nu i-ar fi fost pe plac. Deci eram convinsă că el nu va mânca nimic și deja făceam calcule privind șansele lui de supraviețuire… 🙈

Dar, spre marea mea surprindere, aici a mâncat. Și chiar bine. Iar asta se datora în primul rând faptului că mâncarea era ușoară și gustoasă (consta din ugali – un fel de mămăligă – , fasole, orez, ceva legume verzi și lapte), iar servirea mesei se făcea în cel mai simplu mod posibil: venea Kipe cu blidurile, le punea pe jos în căsuță si mâncam toți trei din acelasi bol, de obicei fără nici un tacâm 🍲. Visul oricărui copil 😁.

După masă am pornit într-o plimbare până la lacul Manyara. Am mers câteva ore prin savană, unde am văzut de la distanță foarte mică zebre, gazele și antilope gnu, iar lângă lac am întâlnit cele mai mari păsări zburătoare: berzele marabu, precum și o specie de flamingo mică, provenită din Europa. Pescarii întâlniti pe mal au fost tare drăguți si ne-au plimbat puțin cu barca, contra unei sume modice…

Și uite așa ne-a oferit viața un safari la care nici nu am îndrăznit să sperăm 🦓🐃❤️. A fost o dupămasă de vis ✨, iar Kipe s-a adeverit a fi ghidul ideal… Vi-l recomand cu mare drag ❤️.

Din păcate telefonul meu era pe undeva (în cea mai apropiată localitate) la încărcat, așadar am doar pozele făcute cu telefonul lui Kipe.

Să vă mai spun și partea amuzantă: era o căldură covârșitoare, iar Kipe ne-a întrebat la pornire dacă nu vom avea probleme cu pielea… Eu am fost indignată, cum să avem probleme, suntem aici de un an, am supraviețuit si Zanzibarului, come on… 💪.

Noroc că aveam cu noi o eșarfă, cu care l-am putut proteja pe Aron cât de cât 🏜️, dar chiar si așa se poate vedea în ultima poză cum arăta în ziua următoare 😂🥵. Despre mine nici nu mai vorbesc (să nu sperați la poze 🙈), eu nu aveam nici o protecție… 🤦‍♀️

La întoarcerea din plimbare deja ne așteptau războinicii maasai pentru un dans tradițional. Aron a dansat cu ei (si eu, puțin, din păcate nu prea am poze 🤷‍♀️), iar după înserat ne-au arătat cum se aprinde focul fără nici o ustensilă 🔥.

Ați crede că, neavând electricitate, oamenii aceștia se culcă devreme (aici se întunecă pe la ora 19:00), dar nu, nici vorbă, viața continuă la turaj maxim chiar și după lăsarea serii 🌌.

În seara aceea am avut norocul să asistăm și la o întâlnire al „Elder”-ilor tribului (având în vedere că – după cum v-am mai spus – tatăl lui Kipe este șeful de trib al întregii regiuni). Noi bineînțeles nu am avut acces acolo 🙂, dar au venit câțiva dintre „bătrâni” să ne salute. Spre marea mea surprindere nu erau bătrâni deloc, ci aveau pe undeva pe la 30 de ani.

Mi-au explicat că viața lor este împărțită pe etape: tinerii trec la etapa de „războinici” în momentul circumciziei (pe la vârsta de 15-20 de ani), iar de acolo la cea de „bătrâni” în jurul vârstei de 30 de ani. Ei nu calculează anii de viață, ci sunt alte criterii pentru trecerea etapelor, deci cineva poate deveni „Elder” chiar și înainte de a împlini 30 de ani.

Așadar acum a fost o forfotă și mai mare în boma noastră, care era plin de războinici si bătrâni sosiți de peste tot.

Așa se face că în seara aceasta ceaiul din casa mamei l-am băut în compania unuia dintre acești bătrâni ai tribului (nu cred că avea mai mult de 35 de ani 😁), povestind despre familie și tradiții, și nu mi-a venit să cred în ce lume de basm am ajuns… ❤️✨

Și ultima poveste din satul maasai. Promit 😀. Sper că mai rezistați 😂 – vă dați seama că toate astea s-au întâmplat în nici două zile?

După ce s-a așezat liniștea peste sat, ne-am dus și noi la culcare. Eram rupți de oboseală, Aron a adormit în mijlocul poveștii de seară (da, eu încă îi mai citesc în fiecare seară, chiar și în satul maasai, cu lanterna 🔦 – show must go on 🤷‍♀️ ), când a început să plouă. Tot mai tare ⛈️. La început era fain: sunetul ploii în natură, mirosul pământului ud… Știți voi, ca în excursiile cu cortul… 🏕️

Dar – exact ca în excursiile cu cortul – parcă nu mai era așa fain din momentul în care ploaia a început să picure în casă, prin acoperiș, exact lângă capul lui Aron. Iar după aceea în tot mai multe locuri 😱💧. Am fost nevoită să trezesc copilul, dar sincer habar nu aveam ce să fac. Am scos capul pe ușă, turna cu găleata, la propiu, iar în curte era o apă de cel puțin 10 cm. Nu se auzea nici o mișcare în boma, toată lumea părea să fie în regulă, în afară de noi…

Am încercat să îl sun pe Kipe, dar avea telefonul închis. Privind apa de pe pielea de vacă cu care era acoperit patul, am zis că nu avem altă soluție, trebuie să traversăm curtea și să îl trezim pe om. Așa că am deschis umbrela (da, da, aveam si umbrelă, ca o adevărată lady👸☔, în mijlocul pustietății 😂) și ne-am aventurat. Din păcate nu am rezolvat nimic, degeaba am bătut la ușă, sunetul ploii si a tunetelor erau prea puternice… La altcineva nu am îndrăznit să bat (era 1:30 noaptea), mama dormea cu copiii mici, cum să îi trezesc, iar șeful de trib nici nu intra în discuție 😁, nevorbind de faptul că nimeni nu vorbea engleză… Deci ne-am întors uzi leoarcă în căsuța udă leoarcă, când, ca norocul, ploaia a început să se domolească și nu mai intra în interior. Am șters patul cu un prosop (noroc că era piele de vacă, dacă ar fi fost un pat normal nu s-ar mai fi putut dormi în el), și ne-am culcat la loc, sperând că nu mai pățim încă una ca asta în aceeasi noapte 🤦‍♀️. Am avut noroc…

Dimineața, înainte de plecare, am mai vizitat încă o dată școala și am constatat cu tristețe că și acolo a întrat apa… Trebuie neaparat îmbunătățit acoperișul. Nu e mare lucru, dar sunt atât de multe de făcut, iar banii sunt atât de puțini, încât orice problemă e o greutate în plus.

Știu că sună aiurea că vă tot zic să ii ajutăm cum putem, cu cât putem, dar dacă i-ați vedea și i-ați cunoaște ați înțelege ce m-a apucat… Sunt cei mai blânzi oameni pe care i-am văzut vreodată, iar condițiile în care trăiesc sunt atât de mult sub ceea ce considerăm noi a fi trăibil! Și ei totuși reușesc să o facă cu atâta demnitate si seninătate… ❤️

Iar educația este cel mai important dar pe care îl putem oferi, este ceea ce le poate schimba destinul… 📚📖

Deci: hai să ajutăm 🙂.

Și o ultimă întâmplare, povestită de Aron (pe pagina lui Facebook „Unschooling by Aron„), în limba engleză 🙂, cu toate explicațiile stiințifice de rigoare 💡

I also have a funny story about our house in the maasai village: when we arrived and went inside our house to check it out and lay down our luggage, we also find out that we had neighbours: I spotted a scorpion behind the dor, on the wall… So i told my mother and knewing that it is a dangerous animal we went for our friend, Kipe, to tell him. At first he said it is imposible and that everything is friendly here, but when he saw it he said that yes, this is realy dangerous and killed it. We asked him if there is any chance to be more and he said no.
So, after a year in Tanzania, if we see one of the most venomous animals on earth in our house and somebody killes it and says that there are no more, we simply believe him, stay calm and forget about it. 🦂🏡😁

About the scorpions (from Wikipedia): Scorpions are predatory arachnids of the order Scorpiones. They have eight legs, and are easily recognized by a pair of grasping pincersand a narrow, segmented tail, often carried in a characteristic forward curve over the back and always ending with a stinger. The evolutionary history of scorpions goes back 435 million years. They mainly live in deserts but have adapted to a wide range of environmental conditions, and can be found on all continents except Antarctica. There are over 2,500 described species, with 22 extant (living) families recognized to date.

So lets hear some more about this magnificent creature. Here are some fun facts about them:
🔵they give birth to live young. Unlike insects, which generally deposit eggs outside their bodies, scorpions produce live babies
🔵 scorpions typically live from two to ten years. In captivity, scorpions have lived as long as 25 years wich is impresive.
🔵 Scorpions are champions of survival. A scorpion can live for a full year without food. Because they have book lungs (like horseshoe crabs), they can stay submerged underwater for up to 48 hours and survive. Scorpions live in harsh, dry environments, but they can live on only the moisture they obtain from their food. They have extremely low metabolic rates and require only a tenth of the oxygen of most insects. Scorpions seem virtually indestructible.
🔵they glow in the dark, A scorpion’s cuticle, or skin, absorbs ultraviolet light and reflects it as visible light. This makes the work of scorpion researchers considerably easier. They can take a black light into scorpion habitat at night and make their subjects light up! Though only about 600 scorpion species were known a few decades ago, scientists have now documented and collected close to 2,000 kinds of scorpions by using UV lights to locate them. When a scorpion molts, its new cuticle is initially soft and doesn’t contain the substance that causes fluorescence. So, recently molted scorpions don’t glow in the dark. Scorpion fossils can still fluoresce, despite spending hundreds of millions of years embedded in rock.
🦂

🔸🔸🔸🔸🔸🔸🔸